La cei 86 de ani ai săi abia împliniţi, doctorul docent în ştiinţe medicale Iulian Mincu doreşte să-şi „spele“ imaginea, să lămurească un număr de controverse care gravitează astăzi în jurul numelui său.
Iulian Mincu nu este un octogenar oarecare, dacă aveaţi impresia că există octogenari oarecare. Nu. Iulian Mincu este doctor docent, fondatorul Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „N.C. Paulescu“, Spitalul Cantacuzino din Bucureşti, a fost preşedinte al Societăţii de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice şi membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România.
Şi, pe lângă aceste afilieri instituţionale esenţiale, Iulian Mincu are, în spate, o experienţă medicală şi politică formidabilă, doar este doctor docent. Iar numele său era prea cunoscut în regimul de dinainte de ’89. Nu doar că a avut puterea de a-i şcoli pe mai-marii diabetologi de astăzi, dar a avut o putere aparte ca profesionist în epocă. Şi a fost o epocă luminoasă, cea mai bogată în realizări plenare pentru profesor, marcată de personalitatea sa proeminentă.
Nu-i nicio exagerare aici, căci profesiunea de diabetolog a fost, din punctul său de vedere, împlinită la cote înalte ale exigenţei ştiinţifice.
Iulian Mincu a avut o ascensiune explozivă în carieră. Nu ascunde acest parcurs care include noi şi noi realizări în muncă şi în viaţă, aşa cum nu-şi ascunde nici afilierea politică. Trebuie însă făcute câteva menţiuni: membru al Partidului Comunist Român a devenit abia în ’56, nu în ’53, nu a fost nicidecum o „lichea intelectuală“, aşa cum mai spun acum unii dintre cei care l-au cunoscut şi au lucrat cu el, ci a fost şef de promoţie, a învăţat, a fost premiat, decorat, recunoscut la nivel naţional şi internaţional. Are şi domnul Mincu renumele său mondial.
Şi-apoi mai sunt amănuntele: dacă n-o lua el de nevastă, e probabil ca s