Instituţiile de învăţământ superior rămân repetente la capitolul calitatea educaţiei, arată un studiu al experţilor SAR. La mai bine de 10 ani de la instituirea autonomiei, universităţile din România continuă să dea rateuri: absolvenţii sunt nepregătiţi pentru piaţa muncii.
Citeşte şi:
Institut de cercetare unic în ţară ridicat cu 10 milioane de euro
Tânără cu 10 la bac în 2004: "Vreau să scap de regresul din România. Plec în Danemarca"
Ce furnizează universităţile din România? Nici calitate, nici eficienţă, este concluzia studiului „Pentru o autonomie responsabilă", publicat ieri de experţii Societăţii Academice Române (SAR). Cercetarea arată că autonomia instituţiilor de învăţământ superior public s-a făcut înainte ca acestea să fie pregătite pentru performanţă, invers de cum ar fi trebuit. Astfel, universităţile sunt libere să decidă structura, programele de studii şi să-şi administreze veniturile, dar nu şi-au dezvoltat şi mecanismele care să le asigure performanţa. În primul rând, structurile de conducere sunt învechite. Rectorul e ales din rândul cadrelor didactice, iar decizia aparţine exclusiv acestora. Acest sistem serveşte practic interesele corpului academic.
În universităţile occidentale din conducere fac parte şi oameni exteriori sistemului de învăţământ superior, includerea acestora fiind esenţială pentru responsabilizarea universităţii în faţa societăţii. Suzana Dobre, expertul implicat în elaborarea studiului, arată că universităţile româneşti au importat un model din Vest numai parţial. „Important este să luăm modelul complet şi pentru o anumită sumă de bani dată de la bugetul public să vedem ce rezultate sunt produse.
Din păcate, la noi s-a mers foarte mult pe lărgirea autonomiei, dar foarte puţin pe rezultate. În prezent, teoretic, finanţarea se face după performanţă, dar, în fapt, acest lucru contează foar