Am spus inca din momentul in care ministrul Hardau a fost parasutat in Ministerul Educatiei ca mandatul sau este unul fixat de sindicate si ca nu-i apartine, ca nu va avea o viziune si ca va fi doar un administrator al rezultatelor negocierii dintre guvern si sindicalisti. Mai ramasese de vazut daca este un administrator bun sau un administrator prost. Pai sa vedem.

In urma negocierilor a ramas ca educatia va primi niste bani de la Guvern. Nu prea era clar de unde, dar ceea ce s-a promis este ca la prima rectificare bugetara procentul ce va fi dat la educatie va creste. Se vor da bani pe proiecte s-a mai spus. Si oamenii au luat-o de buna.

Si sindicalisti, functionari, profesori si parinti si toata lumea era multumita: banii nu vor fi doar pentru buzunarele profesorilor (salarii) ci pentru scoli si elevii lor. Vom avea proiecte!

In spatele acestei formulari s-a ascuns Guvernul pina acum, in pragul unor noi greve. Ce s-a intimplat intre timp? Nimic! Mai nimic! Ca om interesat de educatie am incercat timp de citeva luni sa inteleg si eu mecanismul prin care banii promisi vor ajunge la scoli. Eu asta intelesesem din „se vor da bani pe proiecte”, ca proiectele vor veni de la scoli.

Dar de fapt nu fusese decit inca o pacaleala. Ministerul zice ca are proiecte, Guvernul ca nu are.

Noi pe cine sa credem, dincolo de faptul ca si aici se certau liberalii cu democratii? Pe niciunii! Adevarul este ca ce a urmat a fost o mare varza si, sidicatele, care iar sunt acum pe picior de greva, au o mica particica din vina: dupa ce au obtinut bani pentru educatie (lucru pentru care le multumim!) nu au pus presiune si pentru a regala mecanismele prin care acesti bani sa ajunga la educatie. L-au lasat pe saracul Hardau sa le duca singur mandatul la capat.

La nivel de scoli nu se stie nimic. Comunicarea Ministerului este