Demult se credea că drenarea sîngelui cu lipitori are efect în orice boală. Or fi fost ele folosite de Hipocrate, Pirogov şi Botkin, dar ei nu cunoşteau lipitoarea despre care îndrănesc să vorbesc în acest colţ de ziar.
Demult se credea că drenarea sîngelui cu lipitori are efect în orice boală. Or fi fost ele folosite de Hipocrate, Pirogov şi Botkin, dar ei nu cunoşteau lipitoarea despre care îndrănesc să vorbesc în acest colţ de ziar.
Lipitoarea pe care o cunosc eu este unică. Lipitoarea pe care vreau să o prezint este inconfundabilă şi atotştiutoare. E drept că pînă să înţeleg că este lipitoare a trecut mult timp. Nu am ştiut de la început dacă am sau nu de a face cu această specie. Existau semne, e adevărat, prin care o puteam recunoaşte, dar deja era prea tîrziu. Era cu o secundă înainte să mă atace. Ochii îi deveniseră complet umezi, lacrimi de crocodil curgeau nestingherite, vocea îi devenise blajină şi m-am lăsat păcălită. Cruda lipitoare atît a aşteptat, să mă vadă cu garda jos. M-a înşfăcat, mi-a sărit la beregată, s-a folosit de ventuzele ei şi a supt tot. La început timid, pe urmă cu tot mai multă înverşunare. Dar de ce să mi se pară ciudat un astfel de comportament într-o lume dusă pînă la extrema negativă, care şi-a pierdut frumuseţile şi-n care sufletul nu are valoare şi nici forme? Pentru că valorile pe care le preţuiam s-au diminuat atît de repede din cauza lipitorii acesteia încît nici nu mai ştiu dacă au existat sau nu vreodată. Viaţa alături de această lipitoare m-a secătuit, m-a lăsat fără vlagă. Am încercat să o ignor, dar am sfîrşit prin a-i declara război total, ajungînd uneori la o violenţă majoră. Sincer, nu cred în dispariţia ei, deşi o doresc din tot sufletul. Mă străduiesc din răsputeri să mă obişnuiesc cu prezenţa ei , la orice oră din zi şi din noapte, încercînd să o înving fără să mă rănesc, dar lip
