La începutul anului românii plăteau cu borcanul de monede la benzinărie protestând după creșterea prețului benzinei. Nokia nu s-a ales cu un boicot în România după plecarea inopinată, așa cum a pățit după o plecare similară din Germania. Opțiunea boicotului rămâne însă larg deschisă pentru alte companii și cauze dacă statul român va continua să ignore nemulțumirile consumatorilor.

În Israel anul acesta consumatorii au boicotat firma Tnuva când aceasta a mărit prețurile produselor lactate dintr-o poziție dominantă pe piață. Boicotul din Israel s-a extins și la alte firme, în paralel cu o mișcare națională împotriva inegalităților sociale și a costului ridicat al vieții. În SUA o femeie a devenit faimoasa luna trecuta dupa ce a strâns sute de mii de adeziuni pe Facebook împotriva unor comisioane noi pe care Bank of America se pregătea să le introducă. După boicotul din ianuarie, Petrom a strâns monedă cu monedă și speră la profituri record anul acesta. În schimb in Israel Tnuva a redus prețurile iar Bank of America a renunțat la noile comisioane.

Reacțiile de nemulțumire ale consumatorilor sunt eficiente, cu obiective clare- prețul, condițiile de trai. Cum remarca Costi Rogozanu, “Într-un litru de benzină stă mai multă politică şi nevoie de protest decît într-o întreagă manifestaţie în Piaţa Victoriei.” Dacă ne gândim la cauzele Revoluției din 1989, lipsurile alimentare și frigul din case au contat poate mai mult decât alte absurdități ale regimului. Printre cauzele marilor revoluții gasim prețul pâinii înainte de Revoluția Franceză sau taxele pe ceai înainte de Războiul American de Independență.

Mișcări precum Occupy Wall Street sau Indignados canalizează nemulțumirea populației foarte ușor prin intermediul rețelelor sociale. Deși difuze, nemulțumirile se canalizează foarte eficient când vine vorba de un obiectiv concret precum prețul, o inițiativ