Ultima saptamana ne-a adus ceea ce nu mai speram - un inceput de normalizare a relatiilor dintre Palate. Primul semnal l-am avut la desemnarea ministrului Justitiei, cand cei doi politicieni, care nici nu-si mai raspundeau la telefon, s-au inteles exemplar, aproape ca in vremurile bune de dupa alegeri.
La depunerea juramantului de catre Catalin Predoiu, presedintele si premierul s-au intrecut in zambete largi, batai pe umeri si declaratii amabile, culminind cu invitatia lui Traian Basescu la o discutie, dupa toate aparentele, extrem de amicala, in biroul lui.
La semnarea Pactului pentru educatie, absenta premierului a fost indelung justificata, astfel incat nu cumva sa fie interpretata drept o disociere de intiativa prezidentiala.
La bilantul Ministerului Public, presedintele s-a dezlantuit impotriva PSD si a unei parti din presa. Nicio referire negativa importanta la adresa liberalilor, cu exceptia unei sageti, nici macar otravita, catre Tudor Chiuariu. La randul sau, premierul s-a abtinut de la orice comentariu sau gest antiprezidential.
E greu de crezut ca din iarna vrajbei lor intram brusc in primavara impacarii. A curs totusi prea mult sange. As inclina mai degraba catre un fir subtire de normalitate, dictat de un salutar pragmatism descoperit de ambele parti.
Cu mintea de acum
Premierul a ajuns la finalul mandatului. Mai are cateva luni si pleaca de la Palatul Victoria. Incotro si lansand in urma ce? Stie ca grupul Orban- Antonescu- Nicolai ii numara zilele in fruntea partidului. Stie ca va deconta toate deciziile si toti ministri incompetenti, daca nu chiar penali, pe care ei i-au impus, iar el nu i-a refuzat.
Pentru Tariceanu, lupta de a ramane la putere a cam incetat, incepe lupta supravieturii post electorale. Stie ca, intr-o oarecare masura, in partid, il asteapta soarta lu