Chiajna, 15 octombrie, ora 9.30 seara. Tocmai ce s-au oprit dusul rece si vantul in rafale ce au avut menirea de a-i tine acasa pe cei ce nu vroiau neaparat sa vina la stadion. Comentatorul TV nu observa insa asta si spune ca ploua in continuare de cateva ore. Evident, “de-acolo de unde este el nu se vad asa de bine fazele de joc”, deci probabil nici vremea si, dupa cum se pare, el e om de sport, nu meteorolog. Macar el sta bine mersi in cabina lui de transmisie, dar pentru muritorii de rand din tribune frigul unei ierni timpurii este vecinul fiecaruia. O vreme ideala pentru prins o raceala, un stadion golas, o atmosfera de supliciu nicidecum de deliciu, un meci pe care CFR-ul trebuie sa-l castige daca vrea sa mai vorbeasca la viitor in acest sezon. Luxul de a pierde puncte cu echipele mici a fost deja comis cu Petrolul (noua favorita surpriza a arbitrilor, ce chestie fix DUPA meciul cu Dinamo), acum trebuie sa calcam pe pasii lor si sa asteptam doar acele cateva ocazii numite derby-uri in care cu mana noastra sa ne ajutam in a ne catara de varf. Campionatul acesta nu mai seamana cu cele trecute, nu mai e disputat, nu mai e surprinzator. Nu vor fi necesare 70 de puncte pentru a fi incoronati ci probabil 80+. Acum sunt prea multe echipe de umplutura, prea multa mediocritate, ne intoarcem la polarizarea saraci-bogati existenta si vizibila la inceputul deceniului trecut. Macar e sport popular, e loc pentru toata lumea la masa primei divizii, chiar si pentru cei ce nu vizeaza decat firmiturile. Iar pentru cei puternici nu mai ramane decat tabietul de a juca fotbal si de a invinge mult prea lejer, de a bifa inca o etapa, inca niste bani, inca un an, inca o treapta coborata in ochii celor ce privesc sportul asta, intern si extern, si compara. Fotbal fara orizonat, asta avem.
Barem arena comunala din Chiajna straluceste inca a nou. O baza sportiva ce impresione
