„Membrii guvernului se uită prea mult la televizor”, constată consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu. Iar după ce se uită şi văd că sunt criticaţi indiferent ce ar face, miniştrii guvernului Boc paralizează. Pur şi simplu nu mai au curaj să se apuce de reforme.

„Când dă afară oameni, toţi spun că a dat afară, când nu-i dă afară, spune că nu se iau măsurile necesare”, explică Lăzăroiu jocul hipnotic al televiziunilor de ştiri.

Povestea lui Lăzăroiu îmi aminteşte de primăvara anului 1998, când guvernul Radu Vasile abia se instalase, iar premierul le-a interzis miniştrilor să se mai ducă la emisiunile televizate, pentru că se certau între ei şi inflamau situaţia din interiorul coaliţiei majoritare. Şi pentru că membrii executivului nu mai aveau voie să apară pe micul ecran, guvernului i s-a spus „Radio Vasile”.

După vreo lună, bineînţeles că oamenii au început să-l ignore pe premier, s-au dus la talk- show-uri, iar relaţia dintre partidele aflate la guvernare s-a tensionat din nou. Decizii esenţiale, precum restituirea proprietăţilor sau de conspirarea securităţii, au fost tergiversate sau luate doar cu jumătate de măsură.

Cine a urmărit dezbaterile de atunci îşi aminteşte de emisiunea „Marius Tucă Show”, unde erau puşi la zid udemeriştii, susţinătorii lor sau cei care încercau să facă reforme. „Marius Tucă Show” şi ziarul „Adevărul” au avut un rol major în distrugerea politicienilor care au sprijinit intervenţia NATO în Kosovo. Ţărăniştii şi Emil Constantinescu au pierdut alegerile pe fondul acestor critici.

Dar România a intrat în NATO şi a început negocierile de aderare la UE tocmai datorită faptului că, în acel conflict, s-a aflat de partea Alianţei Nord-Atlantice, nu a Serbiei.

Ce s-a schimbat în 2010? Poate doar faptul că reţeta a devenit ceva mai sofisticată. La început, în piesă apare un