Adolescenta a devenit campioană naţională la mai puţin de un an de când a început să se antreneze. Ea a cucerit aurul pe 27 martie 2010.
Antrenorul de atletism Ionuţ Zachiu a organizat în urmă cu doi ani o preselecţie la Lozna. Printre copii a venit şi o zvârlugă de fată, care a stârnit interesul antrenorului. Rapid, profesorul i-a propus fetei să vină la Liceul cu Program Sportiv din Botoşani pentru a fi pregătită în atletism. „A fost un concurs la noi la ţară şi am câştigat toate probele. Domnul profesor m-a întrebat dacă nu vreau să vin la Botoşani să practic atletismul, iar eu am fost de acord“, a povestit Ionela Apetroaie.
Nu avea bani pentru liceu
Adolescenta a rămas însă în Lozna deoarece părinţii ei nu aveau posibilităţi financiare să o întreţină la liceu. Dar, după un an de la oferta antrenorului Zachiu, tatăl fetei a plecat la muncă în Italia, iar banii trimişi i-au permis Ionelei să ajungă la Liceul Sportiv. „Nu am fost atrasă niciodată de atletism. Nu alergam când eram mică. De când a venit domnul profesor, mi-am dat seama că am o înclinaţie către acest sport. Nici antrenamentele de la început nu mi s-au părut aşa de dure. Cel mai greu a fost să mă acomodez cu noua şcoală, însă colegii de clasă şi de antrenament m-au ajutat“, ne-a spus Ionela.
În martie, ea a fost la Reşiţa, la primul campionat naţional din viaţa ei şi s-a întors cu aurul. Performanţa fetei, a explicat antrenorul, s-a datorat talentului şi ambiţiei de care a dat dovadă pe întreaga perioadă a antrenamentelor. Faţă de ceilalţi colegi, Ionela era învăţată cu greul de acasă şi nu a strâmbat niciodată din nas atunci când antrenorii îi solicitau mai mult decât de obicei.
Speranţe la mondiale
„La început voiam să merg în fiecare zi acasă pentru că îmi era dor de părinţi, însă nu puteam pentru că aveam antrenamente. Ştiam că trebuie să mă antrene