Abia a trantit-o Basescu cu pasapoartele pentru moldoveni si imediat i s-a sarit pe spate ca e imprudent, ca ce-o sa zica Europa, ca mai da-i incolo de moldoveni ingrati care nu ne vor etc. Trei mandate nepasatoare ale lui Iliescu si anii opaci ai lui Constantinescu au facut ca romanii sa se dezintereseze de Moldova, ramasa, politic, doar in repertoriul lui Vadim Tudor. La Bruxelles, luati prin surprindere de bravada lui Basescu, responsabilii UE au suflat cu jumatate de gura ca vor explicatii si lamuriri, ca asa nu se face, ca o asemenea initiativa care priveste intreaga Europa trebuie discutata colegial, ma rog. Auzind asta, politicienii nostri au tacut si au trecut la loc in rand, cum li se cade mai-marilor modesti ai unei tari intrate de curand in UE si care ramane monitorizata pe termen nedefinit. Cum adica sa aduci in Europa prin dos un milion si mai bine de sarantoci care se vor repezi la munca in Germania sau Franta cu pasapoarte romanesti noi-noute?
E ca si cum toata lumea ar fi uitat lovitura de forta a Germaniei lui Helmuth Kohl, care a anuntat, pur si simplu, reunificarea, ba chiar hotarand (pe banii nemtilor vestici, dar intr-un mod deturnat chiar pe banii Europei) ca marca estica va echivala – intre anumite limite – cu marca vestica, pentru a nu-si pierde DDR-istii toate economiile. Sigur, unii s-au inecat auzind asta. Mitterrand (cu neincrederea instinctiva a francezului in fata reinchegarii inamicului ereditar) a cautat sa franeze reunificarea. Ca e prea devreme, ca e pripit etc., ba chiar trupele aliate erau inca prezente in Germania Federala, care trebuia tinuta sub control. Reunificarea s-a facut insa asa cum a vrut-o Kohl. Sigur, demonstrativ, Franta a mentinut cateva luni obligativitatea vizei pentru esticii germani, dintre care unii inca mai erau opriti la granita franceza si trimisi inapoi la Bonn sa-si ia viza. In cateva luni