Tendinţa de a fi şi de a face lucrurile perfect este o trăsătură apreciată mai ales în societatea modernă, considerată artificială. Dusă însă la extreme, ea poate deveni periculoasă pentru „adepţii“ săi.

Persoanele perfecţioniste sunt meticuloase, perseverente, mereu în competiţie şi aproape tot timpul nemulţumite, din cauza faptului că îşi impun standarde mult prea ridicate. Au tendinţa de a se axa pe corectitudine şi pe muncă asiduă. Psihologii avertizează însă că, la fel ca orice comportament toxic, perfecţionismul poate avea consecinţe negative asupra calităţii vieţii individului şi a celor din jurul lui.

„Ştiam încă de la începutul relaţiei cu soţul meu că acesta este un perfecţionist, motiv pentru care l-am admirat foarte mult. În momentul de faţă nu pot spune că nu-l mai admir, dar în unele situaţii cred că exagerează. Mă deranjează că petrecem din ce în ce mai puţin timp împreună, şi chiar şi atunci el se gândeşte numai la problemele lui. De asemenea, mă critică din ce în ce mai des", spune Maria Ion (35 de ani), din Bucureşti.

Psihologul Keren Rosner afirmă că un perfecţionist poate deveni atât de centrat pe executarea cerinţelor sau a obligaţiilor sale, încât îşi poate neglija propria persoană şi relaţiile interumane. „O astfel de persoană nu îşi alocă prea mult timp pentru sine, de aceea nu va cultiva relaţii de prietenie. De asemenea, preocuparea permanentă pentru rezultate performante, grija pentru detaliu până la exagerare pot epuiza resursele proprii acumulând oboseală şi stres, ducând la epuizare, ceea ce determină încă un efort suplimentar pentru îndeplinirea sarcinilor", explică psihologul Keren Rosner.

Ce probleme pot apărea

Psihologii canadieni Paul Hewitt şi Gordon Flett spun că stresul cu care se confruntă perfecţioniştii duce la apariţia problemelor emoţionale, fizice şi de relaţionare, care includ depr