Dupa succesul in alegeri al Polului Democrat Social din Romania (alcatuit din PDSR, PSDR si PUR), moda polilor de factura politica tinde sa devina foarte apropiata oamenilor politici din Romania.

Primul politician care a anuntat ca doreste constituirea unui alt pol, ca o alternativa la cel al stangii pedeseriste, a fost Victor Ciorbea. Ex-premierul, lider de ceva vreme al partidului infiintat chiar de el - ANCD, a vorbit de o coagulare a formatiunilor de sorginte crestin-democrata. Cum cel mai mare partid crestin-democrat din Romania ramane totusi PNTCD, interpretam intentia lui Ciorbea ca o dorinta de a se intoarce la sanul formatiunii-mama.

La randul lor, taranistii, prin gura conducatorului interimar Constantin Dudu Ionescu, au replicat ca sustin ideea infiintarii unui pol crestin-democrat, dar prioritatea partidului ramane organizarea congresului din 19-21 ianuarie. Dudu a precizat ca a avut deja doua intrevederi cu Ciorbea, dar decizia finala de constituire a unei eventuale aliante va apartine noii conduceri a PNTCD.

Nici ufedistii nu par a fi refractari fata de ideea polului. Desi Uniunea Fortelor de Dreapta tocmai s-a retras din parteneriatul cu taranistii, numit CDR-2000, Varujan Vosganian si-a exprimat parerea ca numai un cartel al partidelor de dreapta poate opri ascensiunea stangii politice si poate reprezenta sansa dezvoltarii in perspectiva a Romaniei. Deoarece UFD se adreseaza aceluiasi electorat ca si Partidul National Liberal, iar la recentele alegeri partidul lui Vosganian n-a impresionat pe nimeni, n-ar fi rau ca ufedistii sa se indrepte mai direct catre liberali.

Una peste alta, framantarile partidelor care au ramas de caruta demonstreaza ca, pe zi ce trece, conducerile acestor formatiuni incep sa inteleaga ca viitorul apartine partidelor foarte puternice, cu structuri bine infipte in teritoriu, cu membri de calitate