Costel Florea este învăţătorul-exemplu de la ţară, care a educat generaţii de copii. După chip, grai şi privirea caldă, parcă ai sta de vorbă cu „Domnul Trandafir” al lui Sadoveanu. Este dedicat profesiei şi iubeşte copiii, chiar dacă în copilărie se visa artist. Acum, după aproape patru decenii de activitate didactică, domnul învățător nu-şi mai doreşte altceva decât un viitor mai bun pentru generaţiile următoare de elevi. Ar vrea ca toţi copiii din Faraoanele să înveţe într-o şcoală modernă, cu materiale didactice.
Costel Florea este originar din Andreiaşu de Jos, unde a predat din 1975 până în 1989. După revoluţie a „poposit“ o scurtă perioadă de timp la Odobeşti, apoi s-a transferat la Faraoanele, unde poate fi găsit şi acum. Deşi optimist, Costel Florea lasă totuşi impresiea că ascunde o tristeţe, pe care o ştie doar el…
Reporter: Din ce motiv aţi ales învăţământul?
Costel Florea: Eu am avut niste mentori deosebiţi, modele care mi-au deschis apetitul pentru literatură. Am participat la olimpiade, am fost la faza pe ţară. Am absolvit Liceul Pedagogic din Focşani, dar se făcea carte pe atunci. Erau nişte profesori cu chemare, cu vocaţie, nişte oameni extrem de serioşi, dar exigenţi şi foarte bine făceau, pentru că mi-au imprimat respect faţă de această meserie şi faţă de cariera de dascăl autentic, dascăl de la ţară, care acum 40 de ani se ducea să lumineze populaţia satului.
Rep.: Câte generaţii au trecut prin mâna dumneavoastră?
C. F.: Foarte multe. Nu ştiu, nu le-am contabilizat, dar am copii care au terminat medicina, am copii care au terminat comerţul superior.
Rep.: Vin să vă mulţumească pentru ce aţi făcut pentru ei?
C. F.: Mă întâlnesc cu ei. Între mine şi copii am stabilit nişte relaţii mai cordiale, îmi face plăcere să mă întâlnesc cu ei. Şi acum am copii la care le urmăresc evoluţia în gimnaziu, a
