Scriitorul algerian francofon Yasmina Khadra (pseudonimul lui Muhammad Moulessehoul) şi-a lansat la Bookfest romanul Ceea ce ziua datorează nopţii (Ce que le jour doit à la nuit), tradus de Mariana Alexandru şi apărut la Editura Spandugino. Cartea a primit Premiul „Cel mai bun roman al anului 2008“, acordat de revista Lire, precum şi Premiul France Télévisons 2008. Yasmina Khadra a scris peste 20 de cărţi (printre care Hirondelles de Kaboul, L’attentat, Sirènes de Bagdad), operă pentru care a primit, în 2011, Marele Premiu pentru Literatură „Henri Gal“. Cărţile sale au fost traduse în 41 de limbi şi au cunoscut deja adaptări cinematografice. Am să plec de la dezbaterea despre scriitură. S-a spus, printre altele, că scriitura e un act solitar care are ceva nevrotic. Dar mai demult, într-un interviu, dumneavoastră spuneaţi că scrieţi ca să împărtăşiţi ceva cu cititorii. „Ceea ce putem da celorlalţi ne justifică.“ Totuşi, azi se scrie atît de mult, îno­tăm într-o mare de cărţi. Ce mai poate schimba azi apariţia unei cărţi? Vocaţia scrisului nu e ceva global, fiecare vine în literatură, aşa cum vii pe lume. Nu ştii de ce eşti acolo, ştii doar că eşti şi că trebuie să înaintezi. Fiecare îşi conduce viaţa literară după cum se pricepe. Unii scriu pentru divertisment, alţii pentru a instrui, alţii pentru a-şi descărca furia. Nu ştiu, nu există o definiţie unică a scrisului, poate în afară de nevoia de a spune ceva. Eu scriu fiindcă îmi place, fiindcă iubesc oamenii şi-mi place să spun poveşti. Pentru mine este un teritoriu de împărţit. Literatura îmi îngăduie în acelaşi timp să mă sustrag derivei lumii, care mă împiedică să reflectez, să gîndesc. Scrisul este un exil, mă pune în faţa unui univers pe care-l creez. Lumea este banală sau atroce, dar eu vreau să-i dau un sens, iar sensul acela, cînd este acolo, i-l propun cititorului. Este simplu.Am vrut să arăt vulnerabili