Aproape de Băile Vechi din Ocna Şugatag, există două izvoare de apă sărată, care sunt „asaltate” de maramureşeni mai ales în această perioadă a anului. Pentru a păstra carnea de porc şi celebra slană cât mai fragede, băimărenii fac peste 40 de kilometri, ca să-şi umple bidoanele cu saramură de Ocna.
Localitatea Ocna Şugatag a fost menţionată documentar pentru prima dată în anul 1355, reprezentând un loc important de extragere a sării. Odată cu încetarea exploatării, apele s-au infiltrat, provocând prăbuşirea tavanului minei şi aşa au apărut lacurile şi izvoarele cu apă sărată, datorită cărora şi-a câştigat localitatea faima în întreaga lume.
Ingredient nelipsit pentru prepararea slanei
Aproape de Băile Vechi ale Şugatagului, există două puţuri cu apă sărată - adevărată bogăţie în această perioadă a anului. Maramureşenii, conştiincioşi gospodari, se pregătesc din timp pentru sărbătorile de iarnă. În decembrie, râmătorii crescuţi un an întreg în ogradă îşi găsesc sfârşitul - asomaţi sau nu - în cuţitul măcelarului, iar carnea şi, mai ales, tradiţionala slană capătă un plus de frăgezime dacă stau în saramură. Şi nu orice fel de saramură, ci cea care se strânge în cele două puţuri din Ocnă. Este, dacă vreţi, un „must have" autohton al sezonului de iarnă. „Cine are cum să ajungă pă la noi e păcat să nu vină. Saramură ca asta nu găseşti nicări altundeva în ţara aiasta, oricât ai cota!", se făleşte cu bogăţia naturală a zonei săteanul Viorel Pop.
Oamenii stau la coadă chiar şi patru ore
De bună dimineaţă, se formează cozi interminabile, formate din oameni veniţi de peste tot din judeţ, pentru a-şi umple bidoanele cu apa sărată natural. În unele zile, se stă la coadă chiar şi 3-4 ore. Motivul? În primul rând, apa se scoate greu. Puţurile sunt făcute într-un mod aproape primitiv - ar fi bine ca autorităţile abilitate să facă ceva în acest sens...
