Foto: Shaun Curry / AFP/Mediafax Îl spălăm, îl pieptănăm, îl vopsim, îl coafăm, îl tunden, îl legăm, îl împodobim sau îl parfumăm şi câte altele nu facem cu el. Îl prindem chiar şi în meşe sau peruci sau păstrăm şuviţe din diferite perioade ale vieţii lui. Pare că părul nu mai are secrete pentru noi. Şi, totuşi, are.
Persoanele brunete au mai puţin păr decât cele blonde. O brunetă are aproximativ 100.000 de fire de păr, în timp ce o blondă are aproximativ 150.000 de fire. Roşcatele sunt cele mai „păroase”, podoaba lor capilară având până la 200.000 de fire de păr.
Părul se schimbă, la propriu, de aproximativ 25 de ori într-o viaţă. O nouă podoabă capilară „trăieşte” vreo patru ani, iar firele de păr cresc cu 0,3 milimetri pe zi.
Dacă luăm în calcul schimbările succesive ale părului şi ritmul său de creştere, rezultă că într-o viaţă producem aproximativ 10 metri de păr sau 1.000 de kilometri de păr, dacă am pune firele „cap la cap”.
Firul de păr este foarte rezistent. O meşă din 2.000 de fire de păr suportă o greutate chiar şi de 30 de kilograme. De asemenea, firul de păr nu poate fi strivit cu ciocanul.
Părul poartă amprenta genetică a posesorului său şi de aceea este o probă preţioasă pentru criminalişti, dar şi pentru istorici. Părul nu putrezeşte şi aşa se face că, recent, s-au descoperit urme de cocaină în părul unei mumii peruane de acum 40.000 de ani. Tot firele de păr au reuşit să demonstreze, după 3.000 de ani de la moartea sa, că faraonul Ramses al II-lea era roşcat. Specialiştii spun că, spre deosebire de sânge, părul „memorează” comportamentele toxicologice şi alimentare ale posesorului său. Astfel, în 6 centimetri de păr se află secretele acestor comportamente din ultimele şase luni de viaţă ale individului căruia îi aparţine podoaba capilară respectivă.
Recordul mondial în materie de lungime a părului îi aparţine
