Reuters relata, zilele trecute, că în oraşul mexican Xalapa, la alegerile pentru primărie a fost înscris şi un motan, pe numele său Morris. Proprietarul animalului a explicat că vrea să exprime astfel nemulţumirea faţă de politică: "Morris doarme toată ziua, aşa că are profilul perfect al unui politician". Cum numele motanului nu va apărea pe buletine, alegătorii sunt invitaţi să-l deseneze... Candidatura lui Morris a stârnit un interes deosebit, mai ales pe reţelele de socializare, fiind, de aceea, copiată şi-n alte părţi: astfel, la Oaxa a fost propus un câine Saint-Bernard, la Ciudad Juarez - măgarul Chon, iar la Tepic - un pui de găină. Mexicul e departe de a fi o excepţie. Animalele au fost folosite cu succes şi în alte părţi. În Brazilia, în 1958, rinocerul Cacareco a fost introdus în cursa pentru consiliul local; în Franţa, în 2001, căţelul Saucisse a candidat la Marsilia, obţinând 4% din voturi, iar anul trecut, pisica Hank a încercat să intre în Senatul SUA, din partea statului Virginia. La drept vorbind, partidele anti-sistem nu folosesc animalele doar pentru candidaturi, ci şi pentru a lansa promisiuni la limita ridicolului. De pildă, actualul primar Reykjavik, capitala Islandei, a exploatat, în campania sa din 2010, decepţia faţă de partidele tradiţionale, promiţând să aducă un urs polar la grădina zoologică, dar şi să distribuie prosoape gratuite în toate piscinele din oraş şi să organizeze un Disneyland pe aeroport!La noi, discursul de acest fel e cvasi-absent. Nu că n-am avea resurse de umor şi ironie în România. Dar comportamentul anti-sistem a fost îmbrăţişat de partide nostalgice (precum PRM) sau populiste (precum PPDD). E vorba, altfel spus, despre partide care nu ştiu de glumă! Pe de altă parte, trebuie ţinut cont de faptul că fenomenul cel mai important, din '89 încoace, a fost demobilizarea electorală, nu contestarea. Astfel, de la o participa