A aparut o noua meserie: asistat social.  Nu ai nici un handicap, esti valid, poti munci dar, pana un alta, ai “meseria” de asistat social. Primesti VMG (venit minim garantat), chiar daca stai acasa in batatura si te ocupi cu agricultura de subzistenta. Iar tigarile si bautura din VMG.

Exista discutii nesfarsite in spatiul public, despre solidaritatea sociala, despre obligatia statului de a-si ajuta cetatenii la un moment dat. (“Asistenta/sprijinul social nu are legatura cu compasiunea/mila,etc. ci cu solidaritatea, inteleasa drept o responsabilitate sociala a statului vis a vis de anume cetateni aflati, din diverse motive, obiective si conjuncturale, intr-o determinata perioada, in dificultate materiala, fizica, etc.”)

Toate bune si frumoase, doar ca nu inteleg cum se constata daca cetatenii, ei insisi, au facut, inaintea statului, tot ce era necesar pentru o viata mai buna, a lor si a familiilor lor. Si-au cautat slujba, in Romania sau in UE? Au incercat sa se califice, inclusiv la locul de munca, pentru a castiga competente cautate in piata muncii? Au fost la scoala, si-au continuat studiile pana la nivelul la care sa fie ceruti in piata muncii? Cum de angajatorii se plang, de exemplu in agricultura, la strangerea recoltei, dar nu numai, ca nu gasesc sa angajeze muncitori? Dar trei milioane hectare de teren agricol, care stau parloaga ? Au incercat, cei fara slujbe, sa munceasca parti din acest teren ? Ca nu vine nimeni sa-i ia din poarta casei sa-i duca la munca. Trebuie sa-si caute singuri un debuseu in piata muncii.

Pe urma, de unde stiu ca primitorii de VMG-uri nu au si  slujbe la negru? Ca avem 1,6 milioane de romani care muncesc la negru. Nu discut acum motivele. Ci doar faptul ca nu sunt indreptatiti la VMG, avand slujbe si inca nefiscalizate.

Suntem o tara saraca, e adevarat. Dar cu atat mai mult nu ne putem