Sâmbăta trecută ne-am despărţit de profesorul Petre Alexandrescu, eminent arheolog şi elenist. Vestea dispariţiei sale a fost primită cu adâncă durere de întreaga lume savantă.
Petre Alexandrescu s-a născut la 3 ianuarie 1930, la Paris. Oraşul de care şi-a legat însă viaţa a fost Bucureşti, locul de unde provenea şi familia sa. Aici şi-a finalizat, în 1952, studiile de filologie clasică. După un debut ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, marcat, între altele, de o fructuoasă colaborare la Gramatica limbii române (1954), s-a dedicat apoi, pentru tot restul vieţii, arheologiei clasice în cadrul nou înfiinţatului Institut de Arheologie (1956), care poartă astăzi numele ilustrului Vasile Pârvan.
Participând, încă din anii studenţiei, la săpăturile de la Histria, Petre Alexandrescu începea să descifreze tainele unui domeniu pe care nu-l va mai părăsi niciodată: fascinanta lume a coloniilor greceşti din Marea Neagră. Magistru şi mentor i-a fost, timp de decenii, profesorul D.M. Pippidi, căruia i-a şi urmat, de altfel, din 1981, la conducerea şantierului. În această calitate, a coordonat o cercetare arheologică exemplară, ale cărei rezultate, publicate atât în volume din seria Histria. Les résultats des fouilles, cât şi în alte contribuţii, sunt considerate, în lumea ştiinţifică internaţională, pe drept cuvânt, repere inconturnabile pentru ansamblul fenomenului colonizării greceşti în Marea Neagră. Fie că este vorba de ceramica greacă sau de arta traco-getică, fie de alte teme, lucrările profesorului nostru au îndeplinit întotdeauna un standard pe care astăzi l-am numi european. Standardul impunea însă şi exigenţă. Or, tocmai această exigenţă nu a fost întotdeauna înţeleasă de unii dintre confraţi, atât în perioada comunismului, cât şi în vremea mai recentă. Aşa se face că Petre Alexandrescu a sfârşit prin a fi mult mai cunoscut şi rec