"O zi istorică pentru fotbalul românesc", au titrat ziarele şi au anunţat tele- şi radiojurnalele. Şi - inevitabil - m-au făcut să mă gîndesc la epitetul ăsta, istoric, folosit pînă acum în sport doar în caz de victorie sau de calificare la mondiale, nicidecum în caz de depunctare a ambelor echipe. Era - să ne amintim - ziua în care nu-mai-ştiu-ce-for luase hotărîrea să sancţioneze echipele Ceahlăul şi Dinamo, pe motiv că au "aranjat" un meci (sau, mă rog, blătuit, dacă preferaţi româna actuală...). Atît de importantă era ştirea, încît textul ei a "defilat" (sau, mă rog, scrollat, dacă preferaţi româna actuală...) peste capul unui important critic literar şi publicist care tocmai vorbea la TVR în cadrul unei emisiuni culturale. La fotbal nu prea mă pricep, recunosc, dar cu epitetele, metaforele şi alte fleacuri de-ale limbajului mă descurc cît de cît, ca şi cu privitul ori cititul ştirilor. Pot constata, aşadar, că "defilarea textului" pe ecran exprimă destul de precis importanţa evenimentului - cam cît o demisie de ministru, un accident zdravăn ori o înzăpezire pe un drum naţional, căci numai de la asemenea subiecte "în sus" se întîmplă astfel de defilări. Altfel, dacă ziua a fost cu adevărat istorică ne va arăta, probabil, chiar istoria. N-au trecut decît cîteva zile şi, într-un sport mult mai curat - gimnastica - a venit rîndul altui epitet mare. La centrul de la Deva a apărut, se pare, un conflict între antrenori şi gimnaste ori o criză de performanţe, în fine, ceva nu e în regulă. Situaţiunea a devenit, după cum s-au exprimat un editorialist şi alte două-trei persoane, "o problemă naţională". N-au mai defilat texte pe ecran, dar s-au organizat rapid talk-show-uri care să lămurească poporul ce şi cum se întîmplă. De ani întregi, obişnuiţi cu ideea că România e o mare putere în gimnastică, liderii de opinie ai neamului au dormit liniştiţi, pe agenda lor de