De ce, in fond, se recurge la privatizari? Din simplul si unicul motiv ca managementul privat s-a dovedit mai performant. (…) In prag efectiv de privatizare, CEC statea de 10 ori mai bine decat la lansarea privatizarii, in urma cu un an, gratie unui management mai performant pe aceeasi articulatie, cea a proprietarului-stat. Hotarand sa suspende privatizarea CEC, Guvernul a pretins ca pretul oferit de unicul competitor ramas pana la urma in cursa (National Bank of Greece) a fost prea mic (560 de milioane de euro) prin comparatie cu cel avut in vedere pentru a finaliza tranzactia (700-800 de milioane de euro), dar mai mult ca sigur nu acesta este motivul real. In general, nu banii constituie principala problema intr-o privatizare de acest gen, iar in cazul in speta banii reprezentau chiar un aspect subsidiar. Miza era alta. Ca sa spunem lucrurilor pe sleau, nu exista absolut nici o motivatie serioasa pentru care sa se fi intreprins privatizarea CEC. Desi a respins oficial valul de impotrivire fata de privatizarea CEC - inclusiv motiunea simpla depusa din randurile opozitiei politi-ce - Guvernul, spre cinstea sa, a tinut cont de toate acestea. Si ne-ar placea sa credem ca a tinut cont nu atat de presiunea politica cvasigenerala, cat mai ales de lipsa de motivatie a unei privatizari a CEC. Privatizarea CEC ar fi insemnat lichidarea completa a pozitiilor nationale in sectorul bancar. Ceea ce nu este cazul in nici una din tarile vest-europene pe care Romania le prezinta ca nazuinte o data cu intrarea in UE! Privatizarea in sectoare strategice - cum este si cel bancar - nu poate fi discutata doar in termeni financiari! Suspendarea privatizarii CEC este o victorie, s-ar putea spune istorica, asupra privatizarilor fara noima. O victorie si a acelora care, de cand a pornit iuresul privatizarilor in Romania, n-au incetat sa sublinieze ca procesul necesar al privatizarii