Atentie, se filmeaza, cuvinte magice pentru oricine ajunge intr-un platou de televiziune, mai ales pentru politicienii care au sansa sa fie vazuti si auziti si astfel sa intre in constiinta publica. Sunt la televizor, deci exist, acesta este dictonul societatii postmoderne unde a exista pur si simplu devine insuficient si irelevant.
Magice pentru ca televiziunea te transforma in altcineva, intr-o interfata de comunicare cu masele atomizate, cu fiecare individ aflat in acel moment in fata micului ecran. Miraculoasa "sticla" trece imaginea si mai putin cuvintele, emotia, si nu ratiunea.
"Rolul" jucat de o vedeta TV este suma atributelor care aduc rating. In ultimii ani, in tagma vedetelor TV au intrat si politicienii, fapt care a schimbat fundamental campul politic. Imaginea si mesajul emotional ale televiziunii, obligatoriu pentru audienta, au modificat ritualurile politice.
Dezbaterile parlamentare, campaniile electorale, intalnirile cu cetatenii, elaborarea politicilor publice se desfasoara dupa regulile spectacolului de televiziune.
Cateva exemple: circul facut de C.V. Tudor la Raportul privind condamnarea comunismului romanesc, milostiveniile lui Gigi Becali, iesirile prezidentiale in natura etc. Televiziunea a contribuit fundamental la consolidarea populismului romanesc, dar nu premeditat,
ci pur si simplu pentru ca aceasta forma de discurs politic emotional, gol de continut, se potriveste manusa mediei in cauza.
Spatiul public sunt eu, spune televiziunea, obligandu-i pe politicieni sa ia o emisiune drept altceva decat este. Nu stiu daca politicienii colindatori au primit bani pentru prestatia lor, dar participarea in grupul de cantareti ai unui post de televiziune ne dezvaluie cel mai importajnt instrument electoral: cucereste-le inimile prin orice mijloace.
Refuzul prezidential (nu au d
