Daca au trecut sau nu de partea revolutionarilor maghiari soldati din armata sovietica – rusi sau de alta nationalitate – este o problema care nici pina-n ziua de azi n-a fost analizata si evaluata cu un profesionalism stiintific. Odata cu trecerea anilor, amintirea unor astfel de cazuri se estompeaza tot mai mult, iar in prezent auzim deseori opinii care sustin ca motivul romantic al trecerii soldatilor sovietici de partea revolutionarilor din Ungaria este produsul fanteziei poporuluiin cazurile date, greu se poate decide daca este vorba despre o simpla dezertare sau despre o trecere bine cumpanita. Soldatul a evadat pentru ca-i nemultumit, in general, de tot si de toate? Sau l-a infuriat interventia sovietica, iar revelatiile avute in Ungaria l-au determinat sa adopte o atitudine de opozitie impotriva propriei sale armate? Raspunsul la aceste intrebari presupune deschiderea unor perspective spre dimensiunile morale, istorice, culturale si sociale care – in conditiile actuale – sint aproape intangibile.

Sa vorbim despre cazul dezertorilor. Pentru un dezertor se aplica aceeasi pedeapsa cu moartea ca si in cazul unui evadat, care prin trecerea de partea cealalta doar si-ar fi agravat fapta, nimic altceva. Asa ca, daca un soldat tot avea de gind sa evadeze – stiind ce pedeapsa il asteapta –, cu acelasi efort ar fi putut sa treaca de partea revolutionarilor. Dar n-a trecut...

- Prizonieri sovietici

Viktor

Gindindu-ma la trecerea unor soldati sovietici de partea revolutiei imi amintesc subit un fragment citit la pagina 93, din cartea de memorii Pasajul Corvin – 1956, apartinind legendarului Gergely Pongrátz (1932-2005), pentru citeva zile comandant suprem al revolutionarilor care au luptat in acest pasaj din centrul Budapestei. Autorul povesteste ca in data de 27 octombrie un grup de revolutionari unguri a eliberat citiva ofiteri si soldati