Îl ştia tot Maramureşul. Din nunţi şi botezuri putea strînge o tîrnă de bani. A preferat studiile şi o masă la cantină.
Îl ştia tot Maramureşul. Din nunţi şi botezuri putea strînge o tîrnă de bani. A preferat studiile şi o masă la cantină.
În accepţia multora, Grigore Leşe era pe drumul cel bun spre realizare. Un loc călduţ în societate şi cîştiguri sigure. Chiar dacă pentru a-şi cumpăra fagot făcuse credit, el ajunsese director de Casa de Cultură în Tîrgu Lăpuş după ’90. “Gata. Cîntă şi tu pe la nunţi, horeşte la botezuri şi ia leafa. E de ajuns. Cel mult, cîntă pe unde mai ai tu chef să faci cultură, da’ nu mult că strici ideea de ansamblu”. Un text imaginar, dar rezumativ pentru situaţia lui Grigore Leşe de după liceu, după şase ani la Lăpuş şi încă vreo 15 în Tîrgu Lăpuş. Între timp, pe la 25 de ani se însurase. Cu Voichiţa. Avea un fiu, Ciprian. Era şi o perioadă de boemie, dar pentru Leşe nu era de ajuns. “Mă îmbătrîneau gîndurile de atunci”, explică Leşe.
O NOUÅ ETAPĂ. “După 15 ani m-am hotărît să plec la Cluj. O clipă nu abandonasem studiile muzicale, fagotul. Am hotărît să vin la Academia de Muzică din Cluj. La 37 de ani, în 1991, m-am înscris la o facultate de interpretare, la zi. Am lăsat baltă tot ce am avut înainte şi am luat-o de la zero, pentru că am vrut să studiez, la Facultatea de Instrumente şi Canto”. De admirat. 37 de ani, cu nevastă şi copil. Dar nu se termină aici povestea. La Cluj, Leşe cel pe care toţi spuneau că-l apreciază, pe care l-ar fi pus să cînte la nunţi ca pe lăutar... pe acest Leşe nu l-a ajutat nimeni cu nimic. “Am stat în cămin cu elevi de 18 ani, fiecare cu fiţa lui! A înţeles cineva asta? Am stat cu 8 absolvenţi de liceu în cameră, 5 ani! În tot timpul ăsta eu am trăit doar cu banii din Bursă! Eram invitat să cînt pe bani, la nunţi, la botezuri... am refuzat tot! Nu am vrut aşa
