Românii dau Spania pentru ţările nordice, unde se câştigă peste 1.200 de euro pe lună. Un tânăr din Iaşi povesteşte cum e în Danemarca, din ce trăieşte, ce se mănâncă şi cât sunt chiriile.
În România, Andrei Cazacu, un tânăr ieşean de 24 de ani, a lucrat ca agent de vânzări. A schimbat câteva firme şi avea ceva experienţă. Pentru că făcea ca baxurile de ulei de măsline şi roţile de caşcaval să zboare de la depozite către magazine precum stolurile de rândunele, patronul nu s-ar fi lepădat de el. "Câştigam foarte puţin, 1.000 - 1.200 de lei", pune degetul pe rană Andrei.
A dat câteva click-uri pe net, s-a sfătuit cu nişte amici, şi-a încheiat socotelile cu firma de distribuţie şi după câteva săptămâni s-a urcat în avionul spre Danemarca pentru un post de muncitor în silvicutură.
Ceauşescu bate ştirile de la ora 5.00
"La interviul din România m-au întrebat ce ştiu să fac. Ne-am consultat şi s-a înclinat balanţa pentru că aveam permis de conducere de profesionişti", îşi aminteşte tânărul cum a ajuns să stăpânească în pădurile din Danemarca un Ponsse Caribou, un monstru cu opt roţi care se putea înhăma la un transport de 12 tone. Locul de muncă era prin pădurile din apropierea orăşelului Hoven. Tăia, încărca şi descărca copaci. Apoi, la scurt timp, lua drumul din urmă şi planta puieţi în loc. "Am pus vreo 10.000 într- un an de zile", spune tânărul.
În chirie stă tot undeva în pădure, lângă o altă familie de danezi. Îl costa în jur de 120 de euro o casă cu living, cu dormitor, baie şi bucătărie mari. Cumpărăturile le face o dată pe săptămână. "Aici e un pic diferit de ceea ce găseşti la noi. N-ai să vezi cârnaţi şi mezeluri în galantare. La ei totul e în vid şi proporţionat", spune Andrei.
Luni bune, în fiecare dimineaţă de muncă, după salut, patronul îi punea o întrebare cu răspuns obligatoriu: "Ai tot c
