Pe forumul Facultatii de matematica si Informatica (http://fmi.unibuc.ro/forum/) se poarta, de luni bune, o destul de aprinsa discutie despre (in)utilitatea materiilor predate in facultate, in special informaticienilor, discutie la care participa studenti si profesori. Chiar daca dezbaterile de pe forum sint circumscrise destul de strict matematicii si informaticii, cred ca merita sa starui asupra lor, si problema si concluziile eventuale interesind, de fapt, mai multa lume.
Lasind la o parte nemultumirile studentilor legate de actul predarii in sine, de multe ori justificate, controversa majora se refera la tipul de informatie care este livrata. Sint unii, destul de numerosi, care cred ca se face inutil de multa si complicata teorie care nu-i ajuta cu nimic in viitoarea lor profesie. Altii accepta, macar ca pe un rau necesar, ca e nevoie de teorie. Primii stiu deja o multime de lucruri practice despre calculatoare, uneori mai multe decit profesorii lor, vor sa devina programatori si sint siguri ca (aproape) nimic din ce invata in facultate nu le va fi de folos la firma X care, oricum, ii angajeaza, si nu pe bani putini, chiar si din anul I de facultate. Cei din grupa a doua, mai putin vocali, admit principiul general ca practica trebuie sa se sprijine pe notiuni teoretice si ca, daca vrei sa fii mai mult decit un simplu minuitor, e bine sa stii si lucruri fara aplicabilitate imediata, dar care... Mai admit si ca matematica (studiile teoretice in general, as spune eu), le disciplineaza, le structureaza mintea. Printre ei sint si studenti care viseaza la o cariera in cercetare, la doctorat.
Imi inchipui ca astfel de dispute, greu de transat, au loc, pe fata sau nu, in orice disciplina. E, intr-adevar, aproape imposibil sa construiesti un plan de invatamint care sa multumeasca pe toata lumea. Si pe cei care vor sa iasa din facultate cu un bag
