Dupa Guenon, adevarata stiinta, "stiinta sacra", ar permite restabilirea legaturii cu principiul "calitatii", iar miezul acestei stiinte l-ar forma, daca nu Traditia, atunci traditiile. Un semn al modernitatii ar fi tocmai spiritul "antitraditional", opus nu "traditionalismului" (o capcana), ci "gandirii traditionale". Pentru autodeclaratii "antimoderni" insa, distingerea caii autentice in padurea de indicatoare "traditionaliste" ar fi o sarcina nu tocmai usoara ... si aici, Guenon atinge problematica initierii (implicit si a rolului Maestrului), prezentata mai ales in contrapartea ei, "contrainitierea" (o initiere sub semnul modern al lui pseudo) cu pericolele incarnate de sarlatani "adversarii" tendintei de recuperare a esentei traditiilor - supraumanul. Candva, o marturisesc reprezentari sociale ale Greciei vechi, rolul Maestrului ce reaseza fiinta in rosturile ei integrand-o Cosmosului era atribuit zeitei Memoriei. Mnemosine. Intr-un tandem dinamic si original cu zeita Uitarii. Lethe. Pierre Grimal sintetizeaza viziunea greaca asupra acestor procese psihice: Mnemosine, fiica a Pamantului si a Cerului si sora cu Timpul, a fost iubita de Zeus noua nopti la rand, dand nastere celor noua Muze, iar Lethe, fiica a lui Eris (Discordia cea cu marul) si sora cu Moartea si Somnul, a dat nastere celor trei Charite (Gratii), care, si ele, bantuie constiintele creatoare. Notele despre izvorul Memoriei si izvorul Uitarii din apropierea unui oracol ne trimit cu gandul la Apa vie si Apa moarta. si zambim la ideea alegerilor pe care le facem noi insine, constienti sau nu de faptul ca bem din izvoarele care-si afla loc si in viata noastra, in cine stie ce chip. Despre ecourile mitice ale memoriei si uitarii ne vorbeste, plastic si documentat, Jean-Pierre Vernant, care arata ca, la inceput, functia mnezica nu era asociata cu timpul individual, ci cu iesirea din conditia temporalita