Bate la uşi de peste 30 de ani. Când i se răspunde, vorbeşte despre putere. Puterea grupului. Chiar dacă e pastor, americanul Paul Cromwell nu încearcă să convertească la altceva decât la implicare publică. Dar tocmai asta e problema: cum faci un străin, în viaţă căruia intri uneori precum un vânzător ambulant, să-ţi ofere cu convigere timpul său liber? În Statele Unite i se zice organizare comunitară şi se practică din anii '30. În România, fenomenul este încă la început, iar o denumire exactă nu i-ar da prea multă concreteţe. Aşa că Paul Cromwell, care lucrează în cadrul Reţelei Europene de Organizare Comunitară (ECON), încearcă să explice, pentru romanialibera.ro, cât de important este bătutul la uşi în numele comunităţii.
Ce presupune organizarea comunitară?
Scopul este de a aduce foarte mulţi oameni împreună - într-un cartier sau într-un grup anumite, cum ar fi grupul oamenilor fără adăpost - pentru a rezolva de pe poziţii de putere unele probleme de interes comun. Când vorbim despre organizare vorbim foarte mult despre putere. Într-o societate democratică puterea este de două feluri. În primul rând, putem vorbi despre foarte mulţi bani. Deci dacă eu reprezint un om de afaceri influent şi bat la uşa primarului, el mă va întâmpina cu bunăvoinţă. În al doilea rând, vorbim despre foarte mulţi oameni. Dacă eu sunt un cetăţean pe cont propriu şi bat la uşa primarului, el mă poate ignora. Dar dacă eu fac parte dintr-un grup de 50-100-1000 de oameni, atunci îl pot invita pe primar la o întâlnire. Aşadar, în organizarea comunitară încercăm în permanenţă să aducem mulţi oameni împreună.
Aş vrea să adaug ceva despre istoria organizării în Statele Unite pentru că ar putea spune ceva şi despre felurile de organizare comunitară din România, Republica Moldova sau Europa Centrală. În SUA, acest concept a fost prima oară pus în aplicare de Saul Alinsky, în
