ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ

În iarba bătrînă, crescută scurt, dar viguros, a ogrăzii, viţelul, cîinele şi pisoiul se bucură de o libertate neprevăzută. Cîinelui i s-a dat drumul în cinstea copiilor veniţi de la Bucureşti. Stă de regulă atît de strîns lipit de cuşcă, încît ai impresia că se va spînzura la un moment dat. Slobozit, nu mai ştie cum să-şi exprime slugărnicia.

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ

Moto: "Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘- Mircea Badea, realizator tv

CURTE DE ŢARĂ. În iarba bătrînă, crescută scurt, dar viguros, a ogrăzii, viţelul, cîinele şi pisoiul se bucură de o libertate neprevăzută. Cîinelui i s-a dat drumul în cinstea copiilor veniţi de la Bucureşti. Stă de regulă atît de strîns lipit de cuşcă, încît ai impresia că se va spînzura la un moment dat. Slobozit, nu mai ştie cum să-şi exprime slugărnicia. E ca un poet famelic mituit de un bogătaş. Se dă cu burta-n sus indecent, schelălăie leşinător, o rupe la fugă pe neaşteptate şi aleargă încolo şi-ncoace, fără un itinerariu precis, după care revine la picioarele tale şi se aşază cu botul pe labe, într-o poziţie clar inspirată din cărţile de citire. Şi viţelului i s-a dat drumul tot acum. Şi tot în scopuri demonstrative. Şi el are tresăriri descumpănitoare, mai ceva decît personajul principal al unui roman de Dostoievski. Stă cît stă, fixîndu-te cu o privire tîmpă. În căutarea unei comparaţii, îţi dai seama că nu există decît una: o privire ca de viţel! Şi, deodată, cînd nici nu te aştepţi, sare în sus, o ia la fugă, se opreşte brusc, frînînd pe picioarele din faţă, cade pe gînduri şi iar o rupe la fugă. Reuşeşte în cele din urmă să clatine serios butoiul de sub streaşină, pus acolo ca să-i cadă în gură apă de ploaie. E pedepsit cu o vargă zdravănă şi, ceea ce-i mai rău, cu legatul la loc. Pisoiul nu-i de-al casei. A răsărit de sub poartă. La început