Marirea pensiilor, valul de caldura si teroarea toxica de la Lvov: subiectele presei autohtone sunt in acord cu logica mediatica a unei natiuni ce privilegiaza imediatul in dauna proiectului de viitor. Alegerile, etern amanate, sunt cele care determina agenda publica, in aceeasi maniera perversa in care toate administratiile de dupa 1989 au inteles sa imagineze relatia dintre guvernare, individ si consultarea electorala. Departe de a fi un actor autonom, cetateanul este redus la rolul de asistat, caruia statul, presupus omnipotent, ii ofera sansa supravietuirii. Politica, deciziile, dezbaterile sunt toate actiuni care ii implica, exclusiv, pe alesi si pe omologii lor mediatici. Astfel cum indica formatul unei emisiuni moderate de doi dintre cei mai importanti gazetari ai momentului si gazduita de Realitatea TV, solutiile urmeaza sa fie descoperite in acest dialog ce ii aduce in fata mesei pe detinatorii celor doua suveranitati definind Romania de astazi: de o parte, alesii ca expresie a suveranitatii nationale vidate de substanta, de cealalta parte, omul de presa, ca unica voce autentica si constienta a unei natiuni mute prin excelenta. In acest joc simbolic, cetateanul este identificabil in rolurile secundare: de la anonimul lovit de canicula pana la pensionarul acuzand uitarea in care se afla categoria sa. "Omul de pe strada" contribuie, episodic, la avansul unei democratii ce tradeaza, deliberat, misiunea ei originara. Deloc suprinzator, discursul public de dupa 19 mai 2007 nu a fost unul modelat de punerea in discutie a marilor teme, ci a fost marcat de o deriva populista ce evoca clipele de glorie ale social-democratiei romanesti. In locul unei interogatii lucide asupra ratiunilor sistemice ce au contribuit la blocajul anului politic 2007, elita politica a preferat recursul la tehnica traditionala a seductiei populare. Chiar si in absenta unei surse de venit cre