Cu 136 de ani în urmă a fost inaugurată prima cale ferată din România, Bucureşti-Giurgiu. La vreo 40 de ani după cel dintîi drum de fier din lume, construit în Anglia. Locomotiva, cu aburi, atingea atunci viteza maximă de 86 de km pe oră, iar întreaga distanţă între Bucureşti şi portul dunărean era parcursă în circa o oră şi jumătate. Erau şase curse pe zi. Astăzi, între gara Progresu şi Giurgiu sînt cinci curse pe zi. Drumul durează în medie o oră şi patruzeci de minute, dar există şi o cursă care face o oră şi cincizeci de minute. "Dacă nu-ţi convine, ia-ţi maşină mică". (Să vezi ce gropi sînt primăvara pe şosea...) Acum 136 de ani nu aveai alternativa asta. În sfîrşit, poate nu vrei să mergi la Giurgiu (în fond, ce poţi face acolo?). Dacă, de exemplu, doreşti să vizitezi Sighişoara, care e un oraş mult mai turistic decît Giurgiu, poţi lua un tren rapid care străbate cei 300 de kilometri în vreo patru ore şi ceva. E o rută clasică, marcată cu codul 300 în Mersul trenurilor. Dar dacă te bate gîndul sau ai nevoie să ajungi însă cu trenul de la Bucureşti la Tg. Mureş, adică la doar 50 de kilometri de Sighişoara, drumul durează peste opt ore. Faci o noapte întreagă (orice asemănare cu argumentele pentru necesitatea construirii autostrăzii Bechtel e pur întîmplătoare). Oricum, lumea e într-o continuă încercare de modernizare. La agenţia CFR de pe Brezoianu
totul e acum mai aerisit. În primul rînd, pentru că nu prea mai există clienţi şi pentru că s-a făcut un sistem de aşteptare cu bonuri de ordine care se iau dintr-un automat la intrare. Dacă vrei să consulţi Mersul trenurilor, trebuie să te rogi însă de funcţionara de la Informaţii. Cu bunăvoinţă ţi-l poate da pe al ei, dar numai atunci cînd nu-l foloseşte. Altfel, trebuie să te mulţumeşti cu un tabel sumar, afişat la intrare. (Mai e şi varianta site-ului de pe Internet, care s-ar putea însă să-ţi consume
