Un prim efect al votului uninominal s-a propagat cu viteza fulgerului in media si in societate. Ion Iliescu nu va mai candida pentru inca un mandat in Parlamentul Romaniei si nu mai doreste nicio demnitate publica.
Doreste, spune el, sa citeasca si sa scrie mai mult, sa se consacre marilor dezbateri politice. Va ramane, si subliniaza acest lucru cu trei linii, activ in viata partidului si in viata politica a tarii.
Ne spune presedintele de onoare al PSD ca activitatea parlamentara este una de uzura, cronofaga, iar el doreste sa-si dozeze efortul, fortele, timpul.
Daca ar fi fost vot pe liste poate ar fi candidat, ca sa-si ajute partidul, ne spune Iliescu. Asa insa nu mai are motivatie, avand in vedere ca prin proba uninominalului a trecut de 4 ori, intre care de trei ori cu succes.
Ce se afla oare in spatele acestei decizii?
Inconvenientele unionominalului
Nu cred ca Ion Iliescu se teme de votul uninominal. Putine sunt circumscriptiile in care presedintele de onoare al PSD n-ar fi castigat. Dupa cum, cu siguranta ca prezenta sa printre candidati ar fi avut valoare de semnal catre electoratul traditional al PSD, adica exact cel pe care social democratii se straduiesc acum atat de tare sa-l recucereasca.
Ca dovada, graba lui Mircea Geoana si Adrian Nastase de a-l face sa se razgandeasca.
Uninominalul avea insa alte inconveniente majore pentru Ion Iliescu. In sistem uninominal, legatura cu electoratul trebuie sa fie mai stransa. Asta se traduce in mai mult timp petrecut in teritoriu in defavoarea celui petrecut la centru, adica acolo unde se iau deciziile mari si se traseaza strategiile.
Iar Ion Iliescu exact asta vrea - sa controleze cat mai bine partidul care, in viziunea sa, nu e chiar pe calea cea buna, dupa cum a aratat fara perdea in ultimele sale discursuri
