(Apărut în Dilema, nr. 341, 20 - 26 aug. 1999, tema: Cazul 23 august 1944. Soarta unei zile)

Zilele însemnate cu roşu în calendar sînt fie sărbători religioase, fie naţionale. Semnificativă apropiere. Naţiunea defineşte o religie, cu fondul de credinţă şi cu ritualurile specifice. Poate cea mai puternică şi mai activă dintre religiile secularizate ale epocii moderne. Ca orice religie, îşi are Panteonul ei şi datele memorabile, aşezate într-un sistem de reactualizări periodice, menit să ţină vie flacăra credinţei şi comuniunea credincioşilor.

După cum naşterea lui Christos şi învierea sa sînt cele două date fondatoare ale religiei creştine, retrăite, prin Biserică, an după an, tot aşa naţiunea îşi legitimează funcţia istorică prin punerea în evidenţă a evenimentelor care, real sau simbolic, stau la originea ei. Fiecare naţiune are cîteva semne distinctive care îi rezumă şi îi pun în relief individualitatea: drapelul, imnul naţional, sărbătoarea naţională şi, aparent mai prozaic, dar la fel de simbolic, moneda naţională (recenta abandonare a ultimului dintre ele în Europa Occidentală ilustrează, dincolo de motivaţiile economice, declinul ideologiilor naţionale în spaţiul de civilizaţie care le-a propulsat în istorie).

Soluţia întocmirii calendarului naţional pare la prima vedere simplă: se extrag datele cruciale, iar cea mai importantă şi mai încărcată de sens dintre ele devine sărbătoare naţională. În fapt, însă, nimeni nu ştie cu adevărat (chiar dacă toţi ne prefacem că ştim) ce este mai important sau mai puţin important într-o istorie. Istoria reală nu se schimbă, dar imaginea ei, multiplele ei imagini se mişcă fără încetare în faţa ochilor noştri, fiindcă, în realitate, noi ne mişcăm... Istoria nu ne spune ce să alegem din ea, alegem cum ne pricepem şi, din cînd în cînd, ne răzgîndim şi alegem din nou.

Statele Unite s-au proclamat la 4 i