Nefiind economist si ca mine alti foarte multi cititori HotNews, incerc sa inteleg fenomenele politico-economice-sociale care framanta si, din pacate, macina lumea zilelor noastre. Ma bazez pe comentatorii mei permanenti sau intamplatori, pentru un brainstorming mai larg, din care sa tragem foloase cu totii.
Ce este capitalismul?
Lucian Croitoru il defineste astfel: „Capitalismul inseamna o succesiune de alegeri libere responsabile pe care le fac entitatile private (oameni sau firme) dat fiind un set de reguli bune. Alegerile libere responsabile si regulile bune conlucreaza pentru a face din capitalism cel mai productiv mod de organizare economica cunoscut”. „Economia de piata se bazeaza pe principiul ca oamenii sunt liberi sa exploateze oportunitati si sa evalueze riscuri in limite stabilite prin legi. Cei care reusesc sunt liberi sa ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie sa plateasca.”
Bun. Alegerile libere, responsabile, (e vorba de afaceri), au un judecator suprem, infailibil: pietele. Nu tii cont de piete, adios, dai faliment. Exista, asadar, mecanismele pentru sanctionarea si premierea alegerilor corecte, le-as spune eu, pe langa libere si responsabile. Corecte din punctul de vedere al obtinerii profitului, legea suprema in afaceri, pe care nu cred ca o contesta cineva.
Mai prost stam la capitolul „reguli bune”. Care sunt criteriile dupa care stabilim ca niste reguli sunt bune? Ne spune autorul: „ sa fie clare, coerente intre ele si corecte (adica fara a favoriza interese speciale)”. Mai ales ca regulile si pietele se interconditioneaza in mod fundamental.
Aici avem o prima mare problema. In primul rand s-au globalizat pietele, nu si regulile. De aici nevoia pactului fiscal european, ca prim pas.
Mai grav, regulile le fac statele, adica guvernele si parlamentele, adica politicienii aflati la putere, care