Manualul bunului roman Ceea ce este socant in aceasta perspectiva este nu atit utilizarea antifascismului ca merit moral absolut, cit ignorarea memoriei ocupatiei sovietice, de fapt rusesti, a tarilor baltice, ca si a estului Europei. Guvernul unui stat suveran si membru al UE, Estonia, decide sa mute monumentul ostasului sovietic din centrul capitalei sale intr-un cimitir militar. Monumentul, in cel mai bun stil sovietic, din bronz si de doisprezece metri inaltime, facea de mult timp obiectul unei intense dispute, nu doar simbolice, intre extremistii rusofoni si cei estonieni. Cel putin asa sustine primul ministru al acestei tari, una dintre cele mai calme de pe pamint, altminteri. Povestea se complica odata cu protestele violente ale unor bande de tineri apartinind minoritatii rusofone (dintre cei un milion trei sute de estonieni, aproape un sfert sint de origine rusa ori rusificati), care se opun acestui transfer. Rezulta de aici doua nopti de tulburari, un mort si zeci de raniti. Senatul Rusiei, despre care nici nu stiam ca exista, mai cu seama daca ma gindesc la gravele incalcari ale drepturilor omului din aceasta tara, a protestat inca inainte ca actiunea sa aiba loc, cerind chiar intreruperea relatiilor diplomatice cu aceasta tara. Guvernul rus a protestat de asemenea, in termeni mai mult decit vehementi, acuzind politia estoniana ca ar fi actionat cu prea mult exces de zel si guvernul acestei tari ca vrea sa faca uitata astfel lupta Rusiei contra fascismului. Ambele argumente au, cel putin din punct de vedere psihanalitic, interesul lor. Cu o saptamina inainte, militia din Sankt-Petersburg (fost Leningrad) a maturat fara mila, intr-un mod care a ingrozit pina si pe birocratii de la Bruxelles - in general, foarte grijulii cu prezervarea relatiilor cordiale dintre Uniune si Rusia - o manifestatie de protest contra regimului neo-absolutist al lui Vladimir Putin.