Legea care tocmai s-a votat - de marire a salariilor profesorilor - e una binevenita: profesorul trebuie sa intre in rind cu lumea. Profesorul trebuie sa fie, si probabil este intr-o lume normala, un formator de baza. Cum cei mai multi dintre parintii autohtoni, din cauza luptei disperate de fiecare zi pentru supravietuire, nu mai au timp de educatie, profesorului ii revin mai multe misii: sa-l invete pe ins carte, sa-l pregateasca pentru viata, sa-l ajute sa inteleaga rolul lui in "jocul" social. Profesorul care se respecta face, astfel, o enorma investitie pe termen lung, investitie pe care cei cu piinea si cutitul in mina ar trebui s-o considere la fel de importanta ca si lupta lor pentru suprematia politica a propriului partid sau pentru rotunjirea an de an a propriului cistig (nu are rost sa folosesc comparatii... serioase, de pilda cu cresterea PIB-ului, a bunastarii generale etc., lucruri de care nici cu spatele nu sint interesati, cu adevarat, guvernantii si politicienii nostri). Prin urmare, profesorul ar trebui sa fie considerat - cum era pe vremurile cind maica-mea vedea in "domn' invatator" un fel de zeu - un "stilp al societatii". Pentru asta, el trebuie tratat omeneste: sa aiba adica un salariu care sa-l faca sa nu uite cine este. Cind o profesoara arata, din punct de vedere vestimentar, mototolita, prafuita, demodata, ca o cersetoare pe linga o eleva a ei, ea nu va avea nici o trecere in fata invataceilor, nu le va trezi respectul si, ceea ce e si mai grav, va uita cine este, isi va pierde increderea si respectul de sine. Cind un profesor nu va avea acasa computer, cartile de ultima ora din domeniul lui, posibilitatea de a se informa la zi - el nu va putea tine pasul macar cu unii dintre elevii si studentii lui si atunci prestigiul i se va duce de ripa. E imoral sa le ceri profesorilor performanta, atita timp cit mintea lor, in loc sa fie ocupata cu te