Dificultatea decupajelor viabile în interiorul unei problematizări istoriografice indică faptul că, în cazul monografiei România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010) (Editura Polirom, Iași, 2010, 524 p.), autorul Bogdan Murgescu a părăsit calea interogațiilor simple, stereotipe, atît de dragi istoricilor care înțeleg să își trateze subiectele ca niște colecționari de timbre – fie ele și rare – ori ca niște anticari, speriindu-se de conceptualizări și incursiuni îndrăznețe, chiar riscante. Asumîndu-și pericolele intrinseci aventurii intelectuale autentice, Murgescu încearcă un decupaj sectorial, pe economie, într-o deschidere amplă – de cinci sute de ani –, și operînd cu estimări diverse, atît cantitative, cît și calitative. Procedînd la selectarea unui singur domeniu – nu-i vorbă, important – din dezvoltarea unei societăți și izolînd din continuumul istoric un anumit segment de timp, istoricul alege pentru sinteza lui un singur tronson de realitate, pe cel economic, abătîndu-se, implicit, de la idealul „istoriei totale“. Prin chiar acest fapt, el își limitează voluntar posibilitatea de înțelegere și de explicare, căutînd răspunsurile în interiorul domeniului la care se referă, deși uneori ele ar putea surveni din altă parte. Procedînd astfel, cîștigă în coerență, în concretețe și în capacitate persuasivă, rămînînd în zona verificabilului pragmatic. Se sacrifică, totuși, unele trasee ale înțelegerii ce ar putea fi importante. De pildă, după cum se știe, performanța economică poate fi explicată, în cazul Germaniei, al Japoniei sau al Chinei, printr-un element cultural (concepția despre viață, despre ordine, disciplina muncii), după cum ieșirea României de pe linia unei economii adecvate la nevoile și la posibilitățile populației sale, în timpul comunismului, s-a datorat deciziei politice întemeiate ideologic (ca în URSS). Bogdan Murgescu nu i