Important este ca datoria respectarii confidentialitatii, in limitele impuse, sa nu fie niciodata minimalizata, ea fiind cea care poate cladi relatia medic-pacient. Confidentialitatea constituie una dintre cele mai importante valori ale actului medical care stau la baza relatiei medic-pacient, reprezentind, totodata, si o obligatie, stipulata inca din cele mai vechi timpuri. Juramintul lui Hipocrate subliniaza importanta secretului medical: "Orice voi vedea sau auzi in timpul activitatii profesionale sau in afara ei in legatura cu viata oamenilor - lucruri care nu trebuie discutate in afara, nu le voi divulga, acceptind ca toate acestea trebuie tinute secret". In prezent, confidentialitatea este reglementata si in diverse acte normative si etice. In Legea Drepturilor Pacientului din Romania, un articol este dedicat acestei sectiuni: "Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale, sint confidentiale chiar si dupa decesul acestuia". In Codul International de Etica Medicala este prevazut faptul ca "un doctor va pastra secretul absolut asupra a tot ceea ce cunoaste despre pacient, datorita increderii ce i s-a acordat". Mentinerea confidentialitatii actului medical reprezinta o masura a respectului pentru pacient, pentru intimitatea acestuia si pentru autonomia sa, dind dovada promovarii unor valori precum onestitatea, loialitatea, respectul si increderea, absolut indispensabile crearii unei relatii medic-pacient autentice. Adesea, un medic "bun" este considerat cel care "sta de vorba", "asculta" si "sfatuieste", aspecte care prevaleaza in fata numeroaselor titluri sau diplome de excelenta. Consider ca ceea ce-si doresc cu adevarat pacientii de la intreg personalul medical este in primul rind latura umana, urmata, apoi, binenteles, de competenta medicala. In ce masura aceste aspecte ra