Fişa de cadre din 1953 a fostului preşedinte, „rătăcită” în tranziţie, dezvăluie câteva dintre trăsăturile unei personalităţi în formare. Sursa: Marius NemeșSursa: EVZ
1 /.
Fişa de cadre a primului preşedinte al României postdecembriste este doar un soi de foaie de parcurs, un punct intermediar al unei cariere care nu putea fi decât strălucită.
Două file, câteva zeci de rânduri despre tânărul tovarăş Iliescu Ion, o fişă aproape fără cusur. Deşi aproape „nevinovat”, documentul a rătăcit până acum, alături de alte câteva sute de biografii constituite în „dosare-anexe”, prin cutiile îngălbenite ale birocraţiei.
Cercetătorii de la Arhivele Naţionale înşiră în prezent sub ochii publicului mici piese din puzzle-ul comunismului românesc.
Pentru Iliescu cel de azi, demersul este irelevant. „Viaţa mea a fost publică, nu a fost nimic ascuns”, spune fostul preşedinte, pentru EVZ. Nu are habar ce s-a întâmplat de la Revoluţie încoace cu documentele scoase la lumină recent.
„Se cam pripea”
În iulie 1953, studentul Ion Iliescu avea 23 de ani, experimentase deja trei ierni moscovite şi se afla, asemenea partidului, într-o perioadă de mari realizări. Pe 22 ale lunii, trei tovarăşi semnau un document în care înşirau activitatea tânărului comunist - multe puncte tari şi câteva puncte slabe - şi trăgeau o concluzie: „Tov. Iliescu Ion poate deveni candidat de partid”.
„Iliescu Ion provine dintr-un mediu muncitoresc”, aşa începea caracterizarea tovarăşului. Urmau succinte precizări despre părinţi, fraţi. Nu erau uitate soţia şi soacra acestuia. Iliescu făcuse cinci clase primare, apoi a intrat la liceu, întrerupt „din cauza greutăţilor”. A venit însă 23 august 1944 şi drumurile i s-au deschis.
Ion Iliescu a redevenit licean şi a activat cu succes în cadrul tineretului progresis
