E toamna. A 17-a toamna de crestere vizibila a preturilor. Cu precizarea ca acum, in anul de gratie 2007, miscarea preturilor e calma. Si va ramane calma cu toate amenintarile patronatelor din zona produselor alimentare care se straduiesc sa sufle in foal
Preturile cresc incet. De ce nu cresc insa si mai incet? N-ar fi timpul sa grabim dezinflatia, sa marim viteza ca sa scapam cat mai iute de aceste preturi cataratoare, de care cu totii ne-am saturat? Ar fi o eroare grabirea dezinflatiei. Fiindca, in materie de preturi, miscarile se petrec ca in aviatia moderna. La decolare, avionul pleaca in viteza si, imediat ce se desprinde de pista, tasneste spre cer formand cu pamantul un unghi de aproape 90 de grade. Asa s-a intamplat si la noi, in anii in care au inceput cresterile de preturi. Inflatia galopa. Apoi, de la cifre mari, a inceput o aterizare lina, dar constanta. Inflatia a scazut neincetat, ajungand acum sa fie in jur de 4% anual. E drept, suntem nerabdatori sa scapam de inflatie, suntem grabiti, dar regula e regula. La aterizare, viteza e mai mica. Tot mai mica. Pentru ca inflatia e perfida: fortata sa coboare prea repede... ar putea urca din nou. Dovada ca si acum, la inceput de toamna, primim iarasi amenintari cu o inflatie "sezoniera". Dependenta fireste de faptul ca nu avem inca, in economia romaneasca, o competitie puternica. Mai are inca forta climatul caldut intretinut indeosebi de companiile cu pierderi. Aceste companii se agata cat pot de subventiile obtinute cu japca, prin inflatie.
Desi, in Romania, inca de acum 17 ani s-a trecut la liberalizarea preturilor, procesul nu s-a incheiat inca. Si acum, in 2007, mai sunt corectate preturi. Totusi, sistemul preturilor functioneaza relativ in regim de economie de piata. Nu acelasi lucru se intampla insa cu costurile de productie in sectorul de stat. Caci aici continua sa se inre