Când premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, şi partidul său cu rădăcini islamice au ajuns ţinta atacurilor extremiştilor, care aproape că au obţinut, la Curtea Supremă, interzicerea lor din politică, acţiunea a fost calificată de acesta drept o tentativă de îngrădire a libertăţilor religioase şi o ameninţare asupra posibilităţii Turciei de a deveni parte a Uniunii Europene. Cu toate acestea, în cei şase ani de când este la putere, Erdogan nu şi-a arătat predispoziţia de a renunţa la constrângerile cu care se confruntă cea mai puternică instituţie creştin-ortodoxă din Turcia, Patriarhia Constantinopolului, centrul spiritual a peste 300 de milioane de ortodocşi din întreaga lume.
Domeniile patriarhale, a căror suprafaţă a fost stabilită în urmă cu patru secole şi care erau la fel de întinse ca şi cele ale Vaticanului, au fost reduse drastic. Astfel, singurele posesii ale Patriarhiei Ortodoxe a Constantinopolului de află acum într-un cartier izolat şi decadent al Istanbului, numit Fanar, iar aproape toate proprietăţile au fost "redimensionate" de succesiunea guvernelor de la Ankara. Şcolile ortodoxe au fost închise iar preoţii sunt ameninţaţi mereu de extremişti care demonstreză în faţa Patriarhiei.
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, este admonestat de fiecare dată când îşi părăseşte reşedinţa, iar imaginea sa este arsă periodic de către şovinii turci şi musulmanii fanatici. În plus, acesta este frecvent chemat pentru audieri pe teme irelevante, iar eforturile sale de a demara consolidarea unor clădiri aflate sub custodia Patriarhiei sunt împiedicate.
Persecuţia sistematică a creştinilor ortodocşi în Turcia şi numărul din ce în ce mai scăzut al acestora, aproximativ 2.500, pun Patriarhia Constantinopolului sub ameninţarea dispariţiei.
Lumea internaţională cere îmblânzirea atitudinii Turciei faţă de o
