Este reporter de opt ani, a trecut pe rând prin radio, presă scrisă şi a ajuns la televiziune, acum este reporter de eveniment şi se simte în largul lui când se află pe teren A început activitatea de reporter la un post de radio local, în anul 2001. Tot atunci a realizat şi matinalul de dimineaţa. „Pe vremea aceea încă nu aveam program de noapte, era lejer, alergam toată ziua după materiale dar noaptea era dedicată activităţilor „culturale”, spune Iulian.

Un an mai târziu a intrat în presa scrisă, ca reporter la un ziar local. „Prima întrebare care mi-a fost pusă, de către un coleg mai în vârstă de la care am şi învăţat meserie, a fost dacă ştiu să beau. Mai târziu am înţeles şi semnificaţia expresiei, „in vino veritas”. La întrunirile la care participi ca reporter poţi afla multe adevăruri nerostite, cu condiţia să nu pierzi controlul lucrurilor”, zâmbeşte reporterul.

A rămas în presa scrisă timp de doi ani, după care, din 2004 a devenit reporter de eveniment, lucrul care i se potriveşte cel mai bine. „Am început la o televiziune locală şi am ajuns reporter de eveniment pentru că nimeni nu vroia să facă acest gen de reportaj, cu nopţi sacrificate şi zile libere pierdute. În fiecare şedinţă de sumar, aveam normă de accidente mortale şi violuri şi mi se spunea la modul că dacă nu le găsesc să le fac eu. Ţin minte că la primul accident mortal la care am ajuns nu am apucat să întreb unde e victima întrucât m-am împiedicat de aceasta”, povesteşte reporterul.

Pe lângă activitatea de la televiziunea locală, a activat şi ca reporter pentru televiziuni naţionale, din 2005 fiind şi corespondent Realitatea TV, Târgovişte. „Primul material filmat pentru Bucureşti, au fost indundaţiile din 2005, când am căzut într-un canal şi mi-a rămas doar camera afară din apă”, îşi aminteşte zâmbind Iulian.

A trăit momente cutremurătoar