Lipsa unor reguli clare in acest domeniu ii face pe cumparatori sa arunce banii pe semipreparate de proasta calitate. Orice producator are voie sa faca salam uscat dupa propria sa reteta. Capac peste oala, inspectorii DSV nu pot detecta cita carne si cita soia se afla intr-un semipreparat Consumatorii sint la mina firmelor care produc semipreparate din carne. Nici o institutie a statului nu poate hotari cita apa intra in salam sau cita soia e folosita la fabricarea unui parizer. Politica de armonizare a legislatiei romanesti cu cea europeana face ca firmele sa fie suverane in ceea ce priveste retetarele produselor. In acest context, singura sansa a consumatorului este sa se uite de mai multe ori pe eticheta produsului si de-abia apoi sa cumpere. "Este o piraterie, pina la urma, dar nu se poate dovedi nimic", afirma Veronica Craciunescu, sefa Serviciului Autorizari din cadrul Directiei Agricole (DA). Mincam proteina vegetala in loc de carne Pentru a diversifica gama preparatelor alimentare produse in Romania, s-a dat libertate totala agentilor economici de a-si alcatui retetele, numite si standardele de firma. "Standardele de firma sint aprobate de servicii din subordinea Ministerului Sanatatii si stau la baza acordarii licentei de fabricatie. In momentul in care un producator vine cu toate avizele pentru un standard, trebuie sa-i dau licenta, pentru ca e in regula", a declarat Veronica Craciunescu. Asa se produc salamuri uscate cu 68% apa, si doar 10% substanta proteica, din care nici asa nu este sigur ca jumatate reprezinta carne. "Noi nu dispunem de aparatura necesara pentru a deosebi substantele proteice vegetale de cele animale, sintem nevoiti sa credem ce scrie pe eticheta", a spus Vasile Hritcu, seful Directiei Sanitar-Veterinare (DSV). Cite abatoare, atitea retete Situatia paradoxala a aceluiasi tip de salam produs dupa retete diferite se datoreaza faptului ca