Cotroceniul se chinuieşte de mult să legitimeze UNPR-ul drept partid parlamentar.
După ce preşedinta Camerei Deputaţilor a patronat adoptarea prin fraudă a unei legi organice, votul majorităţii a reuşit să producă o ofensă şi mai gravă la adresa democraţiei: avem, de câteva zile, un partid parlamentar care nu a participat niciodată la alegeri.
UNPR s-a născut direct în purpura puterii, după ce forcepsul mânuit abil de negociatorii partidului prezidenţial a provocat opoziţiei o puternică hemoragie de cadre.
Încă din timpul campaniei electorale, Traian Băsescu promisese că, dacă va fi reales, raportul de forţe din Parlamentul României se va schimba decisiv. Într-adevăr, majoritatea care dărâmase guvernul Boc2 şi susţinuse proiectul Johannis s-a topit rapid prin dezertarea UDMR, dar şi prin campania de racolare a parlamentarilor PSD şi PNL. Specularea fripturismului politic a devenit astfel strategie oficială a puterii portocalii. Asumată fără ruşine, aşa cum s-a întâmplat şi cu repolitizarea administraţiei.
Aleşii cumpăraţi la bucată au încropit un nou partid. De stânga, cică. O alternativă, avizată de Cotroceni, la PSD. Exact la fel cum, în 2007, efemerul PLD al lui Stoica şi Stolojan se prezenta drept adevăratul reprezentant al valorilor liberale. Scenariul este, în multe privinţe, similar. De la motivaţie până la implementare. Principalilor săi competitori de pe scena politică, partidul prezidenţial încearcă să le substituie nişte pastişe, aproape identice doctrinar, dar supuse lui Zeus.
Cu sprijin de la domnie, aceste formaţiuni apărute peste noapte au beneficiat de un start privilegiat. PLD nici nu fusese încă oficializat la tribunal când primarul Videanu îi oferea deja un sediu în Bucureşti. În cazul dezertorilor grupaţi în jurul generalului Oprea lucrurile au fost şi mai spectaculoase. Cotroce
