Brazilia e împărăţia păsărilor. Ar fi la fel de bine şi împărăţia animalelor, a peştilor, a florilor, dar animalele se ascund, peştii trăiesc în apă, fiecare zonă a ţării are propria ei vegetaţie, pe cînd păsările... Profuziunea şi varietatea lor trebuie să-i fi uimit şi încîntat în asemenea măsură pe portughezii ajunşi aici, încît, la întoarcere, unul dintre primele lucruri pe care s-au gîndit să-l aducă în Europa au fost papagalii.
Papagalii brazilieni de alură imperială, Arara, sunt uriaşi, înalţi de pînă la jumătate de metru, cu penaj de o strălucire coloristică neverosimilă: alţii au talie medie, douăzeci-treizeci de centimetri, la fel de viu coloraţi însă ca şi cei mari; iar papagalii comuni, mici, verzi cu galben şi albastru, mai numeroşi, zboară în stoluri zgomotoase şi sfîrşesc uneori în colivii: sunt tot mai agitaţi şi mai rapizi pe măsură ce talia li se micşorează, dar au vocile la fel de sparte şi de iritante, indiferent de dimensiuni.
Pe lîngă emblematicii papagali, sute de alte specii populează parcurile, cîmpiile şi pădurile, într-o defilare universală de culori şi forme, de la tucanii majestuoşi, cu ciocuri acviline de culoare portocalie, uriaşi, de la vulturii golaşi, şoimii cu vîrful aripilor albe şi marile bufniţe gri-deschis, la păsările colibri, de un negru strălucitor cu reflexe albăstrii şi verzi, care dau permanent din aripioarele lor transparente - un fel de elitre - şi sug cu ciocul ascuţit polenul din flori. Un colibri cîntăreşte patru grame. Localnicii îi numesc beija-flor "sărută-floarea". Egretele elegante roz-pal umplu bălţile. Dar una dintre cele mai pitoreşti apariţii o reprezintă pasărea numită sabiá, nu prea mare, de culoare cafeniu-deschis şi cu pieptul auriu, ale cărei triluri însă sunt atît de puternice, prelungi şi victorioase, încît pot trezi din somn şi umple de entuziasm pe cel mai somnoros ş