Erorile comise de Alexandru Tudor înaintea şi în timpul meciului Pandurii Tg. Jiu - FC Braşov nu reprezintă în sine un capăt de ţară.

Gazdele şi-au consumat grăbit revolta prin declaraţii publice şi îşi păstrează dreptul de a-l mai înjura încă o dată pe Tudor dacă punctele furate vor atârna decisiv în verdictul finalului de campionat. Braşovenii, brokeri abili, au marcat profitul la bursa foloaselor necuvenite şi se gândesc deja la viitoare investiţii la fel de avantajoase. Ne aşteptam ca ultimul act al acestei afaceri la fel de urâte ca multe altele petrecute în campionatul primei ligi să se consume, prin sancţionarea fluieraşului, la CCA. Alexandru Tudor a fost într-adevăr şi pe bună dreptate sancţionat public. Dar cazul nu este depozitat în uitare, aşa cum ne-am fi aşteptat. Decizia de sancţionare a meditativului fluieraş este la rândul ei sancţionată de comentatorii care-l consideră în continuare pe Tudor un sfânt decupat definitiv şi irevocabil din peisajul lumesc al arbitrajului.

Cătălin Tolontan este unul dintre cei care îl înalţă pe Alexandru Tudor deasupra judecăţii pretins nedrepte a preşedintelui CCA. Numai că Tolontan îşi minte cititorii. Nu merg până acolo, încât să consider că este rău intenţionat. Prefer să cred că o comite doar din cauza informaţiilor şubrede care-l stârnesc. De această dată, Cătălin Tolontan afirmă răspicat şi foarte sigur pe sine că "CCA pedepseşte arbitrii pentru că au dormit la mănăstire, şi nu la hotel". Apoi defilează dezinvolt pe cataligele minciunii spre acuzaţii de persecuţie religioasă, eventual obscurantism şi atitudini total neeuropene, îl bagă-n smoală pe Gheorghe Constantin, bănuindu-l capabil să sărute mai degrabă talpa iadului decât poala popii. Este jenantă risipa de elocvenţă atunci când ea slujeşte cauzelor mărunte.

Realitatea este de o simplitate dezarmantă. Pentru a nu mai of