Pentru cele doua valori a-le sportului mondial, oa-menii sunt precum trenu-rile, de toate categoriile. Totul este sa nu-ti pierzi pe drumul vietii bagajele pretioase ale sufletului si sa te bucuri de fiecare halta. Doi OAMENI asezati pe "bancheta" langa mine se completeaza discret si delicat unul pe celalalt. Octavian Bellu si Mariana Bitang. O discutie cu ei atinge aproape orice subiect.
Mariana Bitang are nostalgia calatoriilor cu trenul, mai ales primavara si toamna. Acum o luna a facut un tur de forta dus-intors de o mie si ceva de kilometri. Chiar ii era dor de tren... "Depinde si cum stai in tren, in directia de mers sau invers", spune Mariana Bitang. "Daca vorbim in metafore, poti sa privesti mai mult ce se duce sau poti sa te orientezi spre ce vine. Indiferent ca privesti dintr-o parte sau alta, lucrurile vin si trec pe langa noi si prin viata." "Ai si posibilitatea de a vedea ceva in drumul pe care il parcurgi, pentru ca, daca esti in masina si mai si conduci, esti atent la cu totul altceva. In fiecare tren exista mai multe lumi", spune Octavian Bellu. "Daca vrei sa vezi un gen de oameni, stai la clasa I, daca vrei altul, te duci la clasa a II-a."
REZISTENTA. Au primit lovituri, facand performanta in acelasi timp
MOCANITA. Actuala doamna consilier pe probleme de sport nu este de acord ca nivelul sau costul biletului reflecta si valoarea omului. Din contra: "De multe ori descoperi esenta unui om poate chiar la clasa a II-a sau, de ce nu, la trenul de navetisti". "Daca ar fi sa respectam cronologia, la inceput plecam cu trenuletul de jucarie. Toti am avut aceasta obsesie, pentru ca este o jucarie interesanta, complexa. Te uimeste pur si simplu." Bellu a mers cu toate tipurile de tren, de la personal, accelerat si rapid a trecut la Orient Expres, iar acum s-a urcat in mocanita. De ce? "Pentru ca mocanita este un mijloc de transport arhaic
