Ce-am fi noi, jurnaliştii, fără un public care să ne citească, forumişti care să ne comenteze, cititori care să-ţi spună din când în când că scrii aşa cum le place, şi, nu în ultimul rând, colegi de breaslă care să te readucă la drumul drept? O notă la sugestie: un coleg-cititor, Popescu Iulian, îmi reaminteşte că toată lumea se pricepe la criticat Europa, prea puţin la a da soluţii. Cred că are dreptate.
Deci încerc să-mi conturez propria-mi euroviziune...Nu în mod obligatoriu pentru că ne apropiem de finala Euroviziunii, în 18 mai, un spectacol pe care îl aştept mereu cu nerăbdare (din cauza implicaţiilor sale geopolitice!), ci pentru că realizez că niciodată nu am spus pe şleau cum aş crede eu, ca novice, nu ca specialistă, că sa-r putea rezolva lucrurile care nu merg cum trebuie în Europa.
Am căutat iniţial răspunsuri pe Presseurop, pentru că este site-ul pentru care lucrez. Una din cele mai recente viziuni pe care o îmbrăţişez ar fi cea a lui Mark Leonard şi Hans Kundnani, din Foreign Policy(preluat, tradus):
adevărul este că nicio altă putere, cu excepţia Statelor Unite, nu a mai avut un asemenea impact asupra lumii în ultimii 20 de ani. După sfârşitul Războiului Rece, Uniunea Europeană s-a extins în mod paşnic pentru a include 15 noi state membre şi a reuşit să transforme cea mai mare parte a regiunilor învecinate, reducând conflictele cu caracter etnic, exportând principiile statului de drept şi dezvoltând economii ale unor state, de la Marea Baltică până în Balcani. [...] Da, UE se confruntă în prezent cu o criză existenţială. Dar chiar dacă poartă această luptă, UE reuşeşte totuşi să contribuie mai mult decât alte puteri atât la soluţionarea conflictelor regionale, cât şi a problemelor globale.[...]Într-un anumit sens, este adevărat că Europa este într-un declin inevitabil. Dar este într-un declin relativ, dar nu într-un declin absolut. @N
