Faceti un exercitiu: cumparati din librarii orice carte semnata de Radu Aldulescu. Vorbim dupa ce apucati sa cititi. Daca nu veti fi satisfacuti, opriti-ma pe strada si va decontez eu cheltuiala. Biblioteca Judeteana "Panait Istrati" din Braila organizeaza de la o vreme, prin initiativa inimosului Cristian Robu-Corcan (pe care s-ar putea sa-l stiti gratie unei carti aparute acum doi ani la editura Humanitas, Gravura in mi bemol), intilniri ale cititorilor cu scriitori cu certa notorietate. Au fost invitati, din cite am inteles, autori precum Mihai Sora, Dan Stanca, dar si Tudor Octavian ori Radu Paraschivescu. Pentru un oras legat de Dunare, dar cam rupt de lumea literara, in care nu apare nici macar o revista de cultura, aceste initiative reprezinta adevarate evenimente. Si pe buna dreptate... Simbata aceasta am participat acolo la o lansare a seriei de autor Radu Aldulescu, la editura Cartea romaneasca. Alaturi de scriitorul insusi, fireste. A fost, de fapt, motivul pentru care am lasat orice alte preocupari in laturi si am batut drumul pina in Braila. Pe Radu Aldulescu l-am citit, am scris de mai multe ori despre el si cred ca este unul dintre cei mai mari romancieri ai ultimelor decenii (de fapt, nici nu as restringe intervalul, dar ma tem sa nu va sperii). Faptul ca amintita editura a decis sa ii repuna in circulatie romanele acestui scriitor de calibru poate repara cumva nedreptatea care i se tot face de atita amar de vreme. Nu numai ca, dupa primul sau roman, Sonata pentru acordeon, abia si-a publicat cartile, dar, desi pe departe mai bune decit titlurile care au cules premiile cele mai importante, acestea au ramas mereu intr-un nemeritat con de umbra. Desi este cel mai valoros prozator aparut dupa 1990, Radu Aldulescu nu figureaza in nici un manual, cita vreme colegi de breasla vizibil mai modesti se lafaie pe multe pagini. In plus, nici ca s-a gasit vreo pos