Am urmărit de aproape de-a lungul timpului tot ce s-a întâmplat cu acest subiect: discuții, articole, conferințe, rapoarte, dezbateri televizate, ba chiar am contribuit la un raport de politici publice pe acest subiect sau am dialogat cu d-l Dragnea, promotorul ideii de regionalizare. In acest articol, o sa parcurg etapele dezbaterii acestui process din septembrie 2012 pana in prezent, prin prisma experientei mele, pentru ca la finalul articolului sa aveti surpriza unui raspuns oficial al Comisiei Europene cu privire la procesul de regionalizare din Romania. Dupa 5 ani de indoctrinare europeana cu privire la descentralizare si subsidiaritate, si dupa alti doi ani in care am studiat dezvoltarea regionala din Estul Europei am devenit un promotor al ideii de regionalizare si descentralizare. In septembrie 2012 am publicat primele articole despre modelul polonez de absorbtie al fondurilor europene si despre modalitatea in care acestia au realizat procesul de descentralizare administrativa. La scurt timp, in noiembrie Academia de Advocacy a organizat la Timisoara, audierea publica “Regionlizarea Romaniei-De Ce?” eveniment la care am participat si eu, avand ocazia sa vorbesc despre acest lucru. Pozitia mea de atunci o gasiti aici. Mi-am exprimat aceasta pozitie si sub forma a doua articole “Pledoarie pentru regionalizarea Romaniei” si “Regionalizarea-clarificarea unui concept”. Spre sfarsitul anului opinia publica si guvernantii au inceput sa dezbata din nou (sa nu uitam ca aceste dezbateri au fost lansate undeva in 2010, insa au fost abandonate) despre regionalizare. In ianuarie 2013 am inceput sa ma documentez pentru un raport de politici publice, despre cum ar arata regionalizarea la noi si cum ar facilita absorbtia de fonduri europene. In articolul din februarie 2013 scriam ca : “Regionalizarea României este imposibil de realizat eficient în decursul unui a